Barzoiul, la fel ca alti ogari, are o istorie lunga care incepe in Orientul Mijlociu. Un duce rus importa cativa ogari din tarile arabe (asemanatori cu greyhound-ul), dar datorita iernii aspre rusesti, nu supravietuiesc. A doua oara a imperecheat ogarii importati cu ciobanesti autohtoni masivi, foarte apropiati ca asemanare cu collie de astazi.
Primele date despre barzoi apar pe picturile din cadrul Catedralei orasului Kiev si care dateaza din secolul al XI-lea. Aceste picturi arata ogari de tipul Barzoiului, urmarind mistreti si cerbi, caini care se aseamana cu greyhound-ul, dar cu un par mai lung si mai ondulat. Sunt caini inalti, cu roba in culori pale sau neagra, culori preferate de nobilimea rusa pentru ca se remarcau mai repede in zapada. Odata cu abolirea iobagiei din 1861, s-au infiintat mari canise si rasa a inceput sa degenereze si spre alb, culoare care in secolul XX devine tot mai frecventa si mai "iubita" de crescatori.
Nobilime alaturi de barzoi
In 1873 este fondata la Moscova, Societatea pentru Dezvoltarea Cainilor de Vanatoare si a Conduitei Adecvate. Aceasta societatea incurajeaza expozitiile si sustine conformatia canina la fel de mult ca si abilitatile de vanatoare ale cainilor. In Rusia, pana la inceput de secol XX, barzoiul a fost selectionat strict numai dupa viteza la vanatoare si inteligenta, iar cainii erau imperecheatii numai daca aveau aceeasi culoare.
Exemplare de la 1902
In 1887, un sustinator al acestei asociatii, ducele Nicolai Nikolajawitsch, intemeiaza una dintre cele mai faimoase canise din lume, Perchino, formata din cele mai bune linii de sange de la acea vreme. Incepe cu 60 de barzoi si construieste adevarate case de piatra pentru caini, fiecare avand trei padocuri. Casele pentru catele si pentru pui erau incalzite, in fiecare an se nasteau 50 de catelusi. Cand se pornea la vanatoarea de lupi, ducele lua cu el 35 de cupluri, cuplul alcatuit din 2 masculi si o femela si triati dupa culoarea robei.
Vanatoarea de lupi
In 1903, Joseph Thomas vine in Rusia pentru a gasi barzoiul ideal. Ajunge la Woronza, la canisa lui Artem Balderoff si la canisa Altetei Sale Regale, Ducele Nicolai de la Tula. Cainii importati de Joseph Thomas intra intr-un program de reproducere selectiva pe ambele maluri ale Atlanticului. Dupa Revolutia din 1917, rasa a fost asociata cu clasa conducatoare si multe canise de caini frumosi au fost distruse, iar rasa a supravietuit doar datorita cadourilor originale oferite de Tar pentru lumea occidentala.
Frumusetea barzoiului de astazi se datoreaza occidentului, in special Angliei. La finele secolului al XIX-lea, rasa este introdusa in Anglia printr-un import al Ducesei de Newcastle Grace, de la canisa Perchino. Au fost aduse 2 exemplare medaliate la expozitia din Moscova din anul 1892, Argos si Alex. Argos devine campion in Anglia si SUA, in anul urmator. Canisa ducesei s-a numit "to Nutts" si in timp, au fost crescute aproximativ 100 de exemplare, ducesa devenind un mare crescator al rasei si infiintand in 1892 Borzoi Club in Anglia (acelasi cu clubul din zilele noastre). In Essex, la Ramsden Heath, in aceeasi perioada Major Borman creste barzoi de foarte buna calitate. Doamna Vlasto (canisa "Addlestone"), devine faimoasa in intreaga lume prin Campionul "Sparrow Hawk of Addlestone", caine care a dat cei mai multi campioni in aceasta rasa.
Si canisa reginei Alexandra de la Sandrigram a contribuit la popularitatea barzoiului in Anglia.
Doamna Borman cu Campionul Statesman...sfarsit de secol XIX
Ducesa Alexandra si Campionul Alex, 1901
Barzoii de astazi, din Anglia, se aseamana foarte mult cu cainii rusesti de atunci, iar acest lucru se datoareaza in principal consagvinizarii inevitabile ce s-a intamplat odata cu introducerea legilor de carantina, de la inceputul secolului XX.
In tara noastra, rasa este prezenta incepand cu secolul XIX si ajunge destul de populara, multe exemplare de foarte buna calitate, fiind exportate mai ales in perioada Imperiului Otoman. Sultanul Mahmud al II-lea a cerut insistent,prin intermediul marelui vizir,domnului Grigore al IV/lea Ghica un numar suplimentar de ogari,pe langa cei care erau inclusi in tribut.Ori tributul insemna exclusiv lucruri de valoare...Valoarea unui astfel de exemplar era foarte mare. In 1591 M.Debreczeni, nobil de Transilvania, cumpara un exemplar cu 125 de florini, o suma uriasa daca avem in vedere ca un cerb vanat costa 1 florin! Ludovic al XV-lea importa prin ambasadorul sau din Constantinopol ogari din Moldova. Printre nobilimea romana admiratoare a acestei rase se mai numara Principele Gh.Rakoczi I si insasi Majestatea Sa Regina Maria.
Regina Maria a Romaniei
Extinctia aproape totala a ogarilor din Romania s-a realizat in anii '50,cand autoritatile comuniste au interzis vanatoarea cu ogari iar detinerea unui astfel de caine era socotita un semn de apartenenta la categoria ,,dusman de clasa''. Majoritatea exemplarelor au fost impuscate pur si simplu.
